În inevitabila socializare zilnică, obsrevăm fel şi fel de sentimente, realizări şi trăiri false...şi inevitabil le simţim şi pe pielea noastră. De ce le simţim şi de ce sunt aşa? Din cauza lipsei unui mod de viaţă, simplu şi frumos... un mod de viaţă îmbibat în dragoste. E modul de viaţă care te obligă să faci lucrurile cu drag...să faci mancare, să înveti, să lucrezi, să vorbeşti, să joci fotbal, să citeşti, să scri, să faci curat, să ajuţi, să dansezi ş.a.m.d...şi, cu siguranţă, tot ce faci cu drag se va bucura de succes. E modul de viaţă care pe toţi ne fascinează, şi e foarte uşor de depistat o persoană care e posedată de modul acesta de viaţă, pentru că “ii iasă totul”. Şi uneori ne întrebăm: “Nu pot face şi eu la fel?” Din punctul meu de vedere: DA, PUTEM! Daca nu ne lăsăm influenţaţi de lumea cotidiană, de “lupii civilizaţiei” contemporane, care ne împiedică să ne descoperim, care ne oferă o mască cu personalitate falsă, care ne împiedică să mergem împotriva curentului. Să încercăm să nu devenim mici politicieni fără de partide, şi să spunem şi să facem lucruri pe care nici noi nu le credem, dar numai “să de bine pe sticlă” (Eu nu ma sustrag de la aceste “caracterizări”).
E momentul să spun: HOPA! M-am împiedicat...de drag. Şi datorez acest lucru unei persoane, căreia cu drag îi spun în cuvinte şi fără cuvinte: “BĂ, mi-eşti dragă!”. Şi asta îmi dă putere să caut frumosul în orice “minuscul” pământesc, să mă bucur, să zambesc mai mult, să fiu mai bun, să mă depaşesc...să trăiesc. Ea mă face să mă împiedic, din nebuneasca dorinţă a mea de a o observa privind-o când merge, când zâmbeşte, când doarme, când mănâncă etc. Descoperind-o, mă descopăr ...şi-mi place ce aflu. Mulţumesc, pichilu!
